Rolul parintilor in alegerea profesiei copiilor

Sunt copii care inca de la 13-14 ani si-au fixat deja reperele profesiei pe care o vor avea mai tarziu asa cum exista tineri care, desi sunt in ultimele clase de liceu, inca mai oscileaza, mai cauta, sunt nehotarati in alegerea viitoarei profesii sau meserii.



Un rol esential in alegerea viitoarei profesii pe care o va practica mai tarziu copilul de azi il au familia si scoala. Parintii, cei dintai educatori ai copilului, au, insa, rolul decisiv si poate misiunea cea mai grea.

Pornind de la realitatea evidenta ca ei ii intretin, unii parinti impun copilului lor sa faca o anumita facultate, sa se orienteze spre o profesie impusa, fara sa se gandeasca daca fiul sau fiica are aptitudinile si calitatile necesare pentru ceea ce ar dori ei sa faca. Sau, si mai rau, ii obliga sa imbratiseze aceeasi profesie pe care o au ei, de parca profesia ar fi un bun material pe care vor sa-l lase ca mostenire.

Alti parinti, numai din orgoliu, pentru a demonstra ei nu stiu cui ori pentru a rupe gura targului, isi obliga copilul sa faca o facultate, oricare, pentru ei nu conteaza decat diploma de la sfarsitul cursurilor ca sa aiba ce arata si cu ce se lauda.

De aceea, s-a ajuns sa existe medici carora sa nu le placa ceea ce fac, avocati fara clienti sau la catedra, profesori nedaruiti, fara tragere de inima pentru copii si scoala.

Dialogul parinte – copil este esential. Copilul trebuie lasat sa-si exprime dorinta pentru ceea ce vrea sa faca mai tarziu. Adesea, copilul stie mai bine decat parintele ce poate, cat poate si pana unde vrea sa ajunga.

Parintele trebuie sa aiba rabdarea necesara sa-l asculte, sa-l indrume, sa-l incurajeze, sa-l sustina chiar daca nu este de acord cu dorinta copilului, sa-i arate, daca poate, care sunt avantajele si dezavantajele viitoarei profesii. Sa mearga cu el si sa il incurajeze sa mearga la diferite programe educationale si sa vorbeasca cu un consilier de cariera.

Un parinte care-si cunoaste bine copilul, va trece cu usurinta peste visele si orgoliile personale si se va lasa convins de argumentele copilului sau in ceea ce priveste profesia spre care aspira.

Nu trebuie ignorata vointa copilului pentru ca profesia pe care si-o va alege e pentru toata viata, nu pentru o perioada limitata de timp, si vai de omul care se trezeste de dimineata, cand suna ceasul, si porneste spre un loc de munca unde se plictiseste, nu-i place ce face si nu are nici o satisfactie, nici o implinire. Daca copilul nu munceste cu drag, nu va reusi sa fie de succes.

Acum, in 2018, mediul economic si piata muncii sunt complet diferite de cum erau acum 30 de ani, pe vremea cand parintii isi alegeau meseria. Copiii, crescuti in epoca internetului, sunt probabil mult mai bine informati despre meseriile de acum si meseriile viitorului.
Alti parinti cred ca un om este implinit doar daca face o facultate si nici nu vor sa auda de o scoala de meserii, desi copilul inspre asemenea scoala s-ar indrepta. Parintii ar trebui sa stie ca orice meserie, facuta cu pasiune, cu daruire, poate deveni o arta si poate aduce satisfactii foarte mari.

Nu-i o rusine, asa cum cred multi dintre ei, sa fii coafeza, bucatar, mecanic auto sau tamplar. Daca pentru copil exista chemare spre una din aceste meserii ori alta, ca sunt foarte multe, atunci trebuie incurajat, sustinut, nu numai material, si orientat spre scoala care sa-l ajute sa devina ceea ce-si doreste.

In mainile unui pasionat, orice meserie poate deveni o arta care sa ofere satisfactii infinit mai mari decat o diploma care, la urma urmei, poate sa nu ofere nimic decat dezamagiri. Pasiunea ingemanata cu profesia poate face, adesea, minuni.

Surse: ziare.ro

Care sunt caracteristicile unui profesor extraordinar?

Predarea este una dintre cele mai complicate meserii. Aceasta necesită cunoștințe ample despre materie, curriculum și standarde; entuziasm, o atitudine grijulioasă și iubirea învățării; cunoașterea tehnicilor de disciplină și de gestionare a claselor; și dorința de a face o diferență în viața tinerilor.

Cu toate aceste calități necesare, nu e de mirare că e greu să găsești profesori extraordinari.

 

Iată câteva caracteristici ale profesorilor extraordinari

 

Profesorii extraordinari au așteptări mari pentru toți elevii. Se așteaptă ca toți elevii să poată și să răspundă în clasă, și să performeze.

Profesorii extraordinari au obiective clare, scrise. Profesorii eficienți au planuri de lecție care le oferă studenților o idee clară despre ceea ce vor învăța, care sunt misiunile și care sunt criteriile de evaluare. Lecțiile au obiective de învățare și oferă studenților oportunități ample de a-și exercita noi competențe. Profesorul este consecvent în notare.

Marii profesori sunt pregătiți și organizați. Ei se află în sălile de clasă devreme și sunt pregătiți să învețe. Ele prezintă lecțiile într-un mod clar și structurat. Sălile lor de clasă sunt organizate astfel încât să minimizeze distragerile.

Profesorii extraordinari îi provoacă intelectual pe elevi și îi fac să analizeze din mai multe puncte de vedere. Cadrele didactice eficiente folosesc faptele ca punct de plecare, nu un punct final; ei întreabă “de ce”, privesc toate părțile și încurajează studenții să prezică ce se va întâmpla în continuare. Ei adresează frecvent întrebări pentru a se asigura că elevii urmăresc. Ei încearcă să includă întreaga clasă și nu le permit câtorva studenți să domine clasa. Ei țin studenții motivați prin abordări variate și pline de viață.

Profesorii extraordinari formează relații puternice cu studenții lor și arată că îi pasă de ei ca oameni. Profesorii extraordinari sunt calzi, accesibili, entuziaști. Discută cu părinții și se implică în activitățile școlii.

Profesorii extraordinari sunt stăpâni ai materiei lor. Ei sunt experimentați în materiile pe care le predau și își petrec timpul continuând să câștige noi cunoștințe în domeniul lor. Prezintă materiale într-un mod entuziast și insuflă o sete de cunoaștere elevilor.

Profesorii extraordinari comunică frecvent cu părinții. Nu ezită să ridice telefonul pentru a apela un părinte dacă sunt preocupați de un student.

Metode de educație: Montessori și Waldorf

Se apropie școala! Dacă te gândești să îți duci copilul la o scoală sal o grădiniță privată, s-ar putea să te intereseze diferențele dintre metodele Waldorf și Montessori, din moment ce acestea sunt cele mai folosite în România.

 A. Montessori
1. Filozofie

Inventată de Maria Montessori în Roma la începutul anilor 1900, metoda Montessori este centrată pe copil, profesorii fiind ghizi. Joaca este privită ca „jobul” copiilor. Deși acest tip de educație are și elemente academice, le permite copiilor să învețe în propriul ritm. Există jucării speciale Montessori care îi ajută pe copii să își dea seama singuri dacă soluția lor e corectă sau nu. Puzzle-urile sunt un exemplu perfect de astfel de jucării. Conform metodei Montessori, rolul profesorului este de a îl ajută pe copil să învețe să descopere materiale și jucării.

Copiii nu sunt separați după clase, copiii de 3, 4 și 5 ani fiind în aceeași cameră. Acest lucru le permite copiilor mai mari să fie modele pentru cei mai mici.

 

 2. De ce Montessori?

Mulți părinți aleg metodă Montessori pentru că îi ajută pe copii să dobândească abiltati de lideri și independența.

Puteți afla mai multe despre metoda Montessori aici.

 B. Waldorf
 1. Filozofie

Metoda Waldorf este bazată pe joc. Are o structură definită, oferindu-le copiilor rutină, de exemplu: anumite zile ale săptămânii sunt pentru anumite activități. Clasele, la fel ca și în metoda Montessori, sunt formate din copii cu diferite vârste cu același profesor pentru mai mulți ani. Waldorf îmbină rutina cu creativitatea. Cooperare e foarte importantă, copiii simțindu-se ca acasă în cadrul școlii.

Școlile Waldorf nu folosesc sisteme tradiționale de notare și nu au electronice în clase. Copiii nu primesc teme sau teste. Copiii au foarte multe activități afară.

2. De ce Waldorf?

Părinții care aleg metoda Waldorf apreciază că dezvoltă calitățile individuale ale copilului.

Puteți afla mai multe despre metoda Waldorf aici.