RECOMANDARE: Cum ii invatam pe cei mici valoarea banilor?

Dragi părinți, invata pe copii despre bani

Se spune că cea mai uşoară cale de-ai învăţa pe copii valoarea banilor este să împrumuţi câţiva de la ei. Lecţia asta mi-a amintiti de ce-mi povestea deunăzi un părinte, care era amuzat de priceperea în ale negoţului a fiului său de şase ani. „Andrei strânge bani în puşculiţă şi i-am cerut mai în glumă mai în serios să-mi dea 50 de lei. Foarte amabil s-a oferit să mă ajute, venind şi condiţia – Îmi dai dublu înapoi! Am rămas tablou, dar am continuat, însă şi-a dat seama că dacă îmi dă 50 de lei rămâne cu puţini bani, aşa că mi-a spus: – Mami, nu ar fi mai bine să îmi dai tu acum suma dublată şi eu îţi dau pe loc 50 de lei?”

Una peste alta, cred că e foarte important ca cei mici să aibă parte de o educaţie financiară din partea părinţilor, chiar de mici. Şi cum am putea face asta mai realizabil şi mai amuzant, dacă nu prin joacă? Cumpăraţi-i o puşculiţă, lăsaţi-l să şi-o personalizeze, să-şi lipească poze pe ea cu obiectul sau visul pentru care economiseşte, să o picteze, s-o coloreze.

Cumpără-i o pușculiță-seif:

pusculita copii edukid

Organizaţi cu cel mic, atunci când îl vedeţi interesat, discuţii despre bani, imaginaţi scenarii, încercaţi să-i explicaţi cum trebuie economisiţi bănuţii, pe ce ar trebui cheltuiţi şi chiar cum să îi producă (ştiu fetiţe de şase ani care împletesc brăţări din mărgeluţe şi aţe colorate şi le vând în clasă cu 50 de bani sau 1 leu). Asiguraţi-i că dacă au o dorinţă şi ţin cu adevărat la ea, aceasta se poate îndeplini, dacă îţi doreşti din tot sufletul să reuşeşti şi depui efort pentru asta.

Veţi remarca pe faţa copilului vostru interesul şi bucuria provocării, iar dacă vă veţi ţine tari, lecţia va fi dusă până la capăt, unde-i va aştepta lucrul dorit, pe care-l vor cumpăra cu bănuţii agonisiţi de ei. Îmi amintesc cum am învăţat eu aceste lecţii şi ce strategie a aplicat tatăl meu. Într-o zi, când îmi doream foarte foarte mult un walkman (da, da, aparat din-acela cu casete şi cu căşti, era senzaţie pe atunci), mi-a spus să pun deoparte bănuţi şi oricât voi pune eu deoparte, el îmi va dubla suma. Doar atât mi-a trebuit şi tata m-a ambiţionat până când nu doar că mi-am luat mie un walkman, ba chiar i-am cumpărat unul din economiile mele (cele dublate de tata, desigur) şi surorii mele. Şi mi-s tare mândră pentru asta, să ştiţi! 🙂

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata. Required fields are marked *