Acomodarea copiilor la gradinita. Despre manipulare

Ce te faci cand dimineata copilul tau iti spune: “Nu mai vreau sa merg la gradinita!”

Atitudine pozitiva. In primul rand pregatiti-va copilul pentru acest eveniment:
– Nu uitati: copiii sunt buni actori in comedioara jucata in familie;
– Mergeti de cand e micut (2 ani si jumatate) in vizita la fratii/verisorii mai mari, la grupa de la gradinita;
– Povestiti-le cat e de important e sa mearga la gradinita, cate lucruri frumoase poate invata, alaturi de alti copii (sa deseneze, sa cante, sa danseze, sa auda povesti noi, sa cunoasca copii de varsta lui, sa invete, sa participe la activitati amuzante si constructive);
– Trebuie sa fie pregatit ca va trebui sa doarma si in alta parte, inafara de patul lui;
– Va trebui sa manance si cu alte tacamuri si e o rusine sa nu manance tot din farfurie;
– Trebuie sa fie pregatit ca va imparti jucariile si cu alti copii (sunt destule jucarii pentru toti copiii).
– Daca nu merge la gradinita, nu se va putea inscrie la scoala preacum fratii/verisorii/vecinii mai mari.

…pentru ca parintii sunt cei care decid. La gradinita toti copiii sunt egali!

Actiunea “de a merge acolo” ii apare in prima faza ca una negativa, incarcata de semnificatii precum teama de o lume necunoscuta, riscul de a intalni copii nesuferiti. Gradinita trebuie sa-i inspire incredere, dragoste, siguranta, evolutie. Ca parinte, ii puteti lasa un obiect personal pentru a va simti mai aproape, mai protejat atunci cand este la gradinita. Reamintiti-i micutului ca acolo sunt copii de varsta lui, cu aceleasi preocupari ca si el, ca sunt copii a caror companie ii face placere si alaturi de care imparte o multime de momente placute in timpul zilei.
Din momentul in care s-a convins ca hotararea parintilor e ferma, incepe sa accepte si el situatia mai in profunzime si sa se adapteze la noul program. La gradinita programul este mai organizat, copiii capata incredere in ei, devin mai autonomi. Probleme de adaptare apar oricum, mai mici sau mai mari, dar tu, ca parinte, nu trebuie sa le amplifici acum din cauza sentimentului de vinovatie.

Redau un pasaj din Arta de a influenta, cartea lui Alex Muchielli: Baietelul care nu voia sa mearga la gradinita

“Intr-o seara , intorcandu-se de la serviciu, tatal isi gaseste fiul cel mic, Tim, batand din picior, plangand si tavalindu-se pe jos prin salon. Era in ajunul primelor zile de gradinita si refuza categoric sa se duca.
“Prima mea reactie, ne spune Stan, a fost sa-mi inchid baiatul in camera sa pana avea sa ajunga la sentimente mai bune. Dar in acea seara m-am razgandit, dandu-mi seama ca nu era cea mai potrivita metoda de a-l ajuta pe Tim sa-si inceapa viata de scolar cu inima deschisa. Am preferat sa ma asez si sa reflectez asupra problemei: – Daca as fi eu in locul lui Tim, ce m-ar putea indemna sa ma duc la gradinita? Sa-mi fac prieteni noi, sa invat cantece, sa pictez cu degetele? …- Sa pictez cu degetele! Iata o idee buna! Zis si facut!
Sotia mea Line, Bob, fiul nostru cel mare si cu mine ne-am adunat cu totii in jurul mesei si ne-am amuzat pictand cu degetele. Atras de rasetele noastre, Tim a venit sa vada ce facem si a vrut imediat sa intre in joc.
– Imposibil, i-am spus, trebuie mai intai sa mergi la gradinita, ca sa inveti sa pictezi cu degetele. Plin de entuziasm si in cuvinte pe care sa le poata intelege, i-am descris apoi ce activitati se fac la gradinita si cat de placute pot fi ele. A doua zi de dimineata m-am trezit primul si nu mica mi-a fost mirarea sa-l gasesc pe Tim adormit intr-un fotoliu. – Ce faci aici?, l-am intrebat. – Nu vreau sa intarzii, mi-a raspuns el”

Este un model de influentare prin manipularea intereselor: aceasta intamplare demonstreaza faptul ca, pentru a-i convinge pe oameni, “trebuie sa le vorbesti despre ceea ce le place”. Aceasta actiune a capatat, dintr-o data un sens pozitiv. Acest sens declanseaza actiunea, fiindu-i dezvaluit copilului prin manipularea orchestrata de tata, care l-a departat mai intai pe baiat de jocul celor din familie. Refuzul sau initial de a merge la gradinita venea tocmai din teama de a nu se izola de familie, de a fi lasat pe dinafara, de a nu rupe legatura sa afectiva cu ea. Concluzia: Baiatul s-a decis sa mearga la gradinita nu pentru ca tatal lui i-a vorbit despre lucruri care-l interesau, ci pentru ca mersul la gradinita a capatat mai mult sens pentru el. Mesajul transmis trebuie sa fie centrat pe interesele reale ale copilului, astfel incat sa influentezi conduita dorita.

Tu, ca parinte, cum ai proceda/procedat in astfel de situatii?

1 thought on “Acomodarea copiilor la gradinita. Despre manipulare”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata. Required fields are marked *