Noi imbratisam lectura

Acum cateva zile am initiat impreuna cu Libraria Humanitas din Centrul Comercial Felicia, campania “Imbratisam lectura” – editia junior (12 mai- 6 iunie 2010). Scopul acestei campanii este de a dezvolta caracterul si personalitatea copiilor prin lectura si jucariile educative. Consider ca prin lectura copiii pot cunoaste lumea, prin lectura vor ajunge sa-si modeleze atributele gandirii, sa-si exprime clar si precis propriile idei. Lectura ar trebui sa devina pentru copii deprindere zilnica, trebuie sa devina placerea de a citi, ar trebuie sa devina o necesitate. Deprinderea se formeaza in familie si inca din primii ani de viata.

Numai cel caruia i s-a insuflat in copilarie gustul pentru lumea minunata a lecturii isi va gasi timp pentru aceasta activitate de minte si suflet
Despre importanta lecturii in randul juniorilor puteti citi in descrierile celor care au participat la concursul Cum am descoperit lectura. Iti doresti niste carti interesante pentru micutul tau de la Editura Humanitas (editia junior), un tricou pictat/ personalizat cat mai funny si reduceri la comenzile de jucarii educative cu ocazia Zilei Internationale a Copilului?
Te asteptam sa participi la concursul din campania “Imbratisam lectura”- editia junior pana pe data 5 iunie, ora 22:00.

Loc de joaca  pentru cei inscrisi in concursul “Cum am descoperit lectura”:

“Asta pentru că ceea ce a ieşit din mâinile lui Horica nu a fost o poveste repovestită ci a fost ceva cu început, cuprins şi final neaşteptate. A fost prima lui “carte” scrisă, pentru că atunci, în mintisoara lui de copil de 6-7 ani a încolţit ideea de a scrie o “carte”. Pesemne că şi-a dorit tare mult să scrie o carte la propriu întrucât cartea lui s-a intitulat chiar aşa: Cartea, de la un suflet la altul. A scris-o, ilustrat-o singur, n-a corectat-o şi a editat-o tot singur într-un singur exemplar pe care, deşi nu sunt excesiv de sentimentală, îl păstrez cu mult drag. Este o cărticică plină de inimioare, umor şi absurd care îmi stoarce mereu câte 2-3 lăcrimioare şi hohote de râs şi pe care vreau să o redau in continuare” ne povesteste Mihaela despre prima carte a lui Horica. M-am amuzat din tot sufletul de inocenta lui atat de pura si plina de iubire. Are pasaje amuzante, pasaje emotionante si e ilustrata.

Urmeaza povestea unui brotocel: cea a lui Matei “Pentru ca ele ofera o imagine asupra vietii asa cum este ea – frumoasa si idilica – nu asa cum o vad majoritatea adultilor: plina de stress, urata si condusa de can-can-urile de la teveu.  A propo: V-am spus ca tati si mami au dat televizorul din dormitor pentru ca au inceput sa citeasca pentru ca eu sa iau exemplu de la ei?”

Eu prima poveste am ascultat-o cu adevarat pe undeva pe la -2 luni (adica cu doua luni inainte de venirea mea majestuoasa pe acest Pamant) si era o poveste despre mine ca print care voi cauta o printesa… Ma rog, povestea asta era cam copiata. Dupa care tata mai mult mi-a cantat si acum cateva zile am adormit frumos pe o poveste spusa de el. A doua zi l-am intrebat daca mai stie ce a spus, a zis ca nu… Si i-am zis (textual): Abla bla gl, glo glo grau? (adica Vezi ce noroc ai cu mine ca stiu sa scriu si am si tinut minte povestea spusa de tine aseara cand am adormit?)

Jurnalul lui Bebe Mircea: Am scris mai în urmă pe blog despre câteva povești pe care le-am citit deja, cu capra cu trei iezi și lupul ăla mincinos și mâncacios de iezi singuri acasă, cu Scufița Roșie care umbla bezmetică prin pădure, cu Cenușăreasa care a dovedit că nu haina face pe om, cu Frumoasa și Bestia. Mi-am făcut un obicei, să citesc în fiecare seară, pentru că am observat ce frumos visez dacă adorm cu gândul la o poveste. Iar acum, că m-am mărit deja, merg la bibliotecă, pentru că eu consider că un băiețel este mult mai interesant dacă pe lângă faptul că este frumos mai este și deștept.

Eu cred ca o mama care nu cumpara copiilor carti ii priveaza de multa lumina si fericire.
Eliza “citeste” de la cateva luni, deja are o biblioteca a ei, cu….hm…destule carti. Le stie pe toate, uneori imi cere ea povestea pe care vrea s-o citim. Acum isi citeste singura. Eu sunt ascultatatorul cuminte si minunat de vocea ei calda si subtire. Povestea ei preferata e despre un ursulet mititel care se prinde intr-un bustean si nu mai poate iesi de acolo, pana cand apare Alba ca Zapada si animalele din padure si-l scot afara pe ursuletul speriat. Cand iesim din librarie, Eliza isi tine cartea la piept ca pe ceva foarte drag. Ma bucur ca-i plac astfel de cumparaturi, dragostea pentru carti a venit de la sine, ca o joaca frumoasa, sper s-o aiba pentru totdeauna.

A fost o data, ca niciodata, o fetita frumoasa… asa cum ii place Andreei sa spuna. Nici o jucarie nu o incanta mai mult decat cartile si povestile pline de talcuri care se ascund printre paginile lor. In parc, se aseaza pe bancuta si spune nerabdatoare: Sa citim… Si cata fericire poate incapea in inima unei fetite de doar 1 an si 8 luni atunci cand am intrat intr-o biblioteca! Poate parea devreme, insa reactia ei si pasiunea pentru muuuuuuulte carti mi-au dovedit contrariul. In fiecare zi descoperim o carte noua, traim alaturi de eroi intamplari captivante si, seara, cu genele pline de povesti adormim zambind si murmurand: mai citeste putin…inca putin…te rog!

Minumata Georgia: Nu îmi pot imagina copilărie fără poveşti, fără prinţese şi prinţi, fără zmei şi balauri, fără animăluţe care vorbesc şi păţesc tot felul de chestii, pentru că nu sunt cuminţi Nu pot să cred şi refuz să cred că acum, în zilele noastre, sau în viitor, există sau vor exista copii capabili să crească şi să devină oameni fără poveşti. Cred că ele ne construiesc caracterul şi personalitatea, îi învaţă pe copii o mulţime de lucruri şi, mai ales, îi învaţă să viseze. Eu nu pot să indic un anumit moment în care am descoperit poveştile, câteodată mi se pare că am crescut cu cărţile în mână. Dar pot să îmi amintesc foarte exact nişte momente în care le-am descoperit la propriu, şi au fost nişte momente de-a dreptul magice. Fetiţele mele cresc în vremuri mai moderne, când copiii au atâtea lucruri la dispoziţie. Mii de jucării, de cărţi colorate, de lucruşoare… Georgia a văzut chiar mai multe variante ale aceleiaşi poveşti, în cărţi diferite. Are deja o mică bibliotecă şi ea, aşezată la înălţime, pentru vremea când va fi în stare să le citească singură sau măcar să nu le rupă. Până atunci, se uită la poze şi ştie câteva personaje: Panana şi pititii (Albă ca Zăpada şi piticii, acestea au fost primele personaje de care s-a „lipit”), Hadada (Cenuşăreasa, pe care o vede peste tot, orice păpuşă blondă e Hadada) sau, mai nou, Is sau Lis – adică Alice, cea care vizitează Ţara Minunilor.

Ionela participa la concur pentru Daria: “Cum am descoperit povestile?”… interesant insa daca ma intrebati acum ceva ani in urma, poate ca reuseam sa dau mai usor raspuns la aceasta intrebare. Cu toate astea fiecare intalnire cu mica mea prietena, Daria care are numai 5 ani, ma ajuta sa mi reamintesc cum era sa fiu copil si sa descopar lumea povestilor. Recunosc ca era minunat, sa citesc basme a caror titluri remarc ca le-am si uitat acum, la vremea aceea credeam ca nu o sa le uit vreodata si nici ca o sa vina vremea cand or sa mi se para mai neinteresante. Au devenit mai “neinteresante” in momentul in care, realitatea s-a dovedit a fi mai un pic altfel, decat lumea povestilor mele. Insa perioada descoperirii lor si savurarii acestora, a fost cu adevarat deosebita, printesele si fetii frumosi, cucerindu-ma pentru totdeauna. Poate de aceea, desi basmele au devenit neinteresante la varsta adulta, aleg totusi sa fac acea nunta ca in povesti: cu mire, precum fat frumos, si cu rochia de mireasa asemeni unei printese. In secret, am ramas cu visul din copilaria povestilor mele: acela de a “trai fericiti pana la adanci batraneti”.

Cum am descoperit noi povestile? Lumea magica a povestilor l-a atras pe baietelul meu ,Cezar, foarte devreme…la inceput, cand era foarte micut, asculta fascinat si foarte atent tot ce ii povesteam despre Scufita Rosie si Punguta cu doi bani, urmand ca mai apoi sa imi ceara chiar el,sa-i cumpar toate povestile fratilor Grimm, Andersen si a altor autori romani, atras de grafica si pozele frumos colorate din minunatele carti de povesti, care ne-au facut tuturor copilaria extrem de frumoasa.



Mariana ne invita: Haideti “in cufar” !!!
Mi-amintesc odata ca trebuia sa ma pregatesc pentru teza la matematica si sub maculatorul de exercitii, piteam un roman politist ce-l aveam imprumutat de la biblioteca. Ma atrageau cartile cu aventuri, actiuni, cele in care istoria nu te lasa sa lasi cartea.
Acum, dupa mult timp, revin usor la placerea lecturii, odata cu cresterea Dianei, savuram amandoua povestile din cartile viu colorate , dispunem de anticariatul bunicilor si avem carti noi dar cu poezii vechi.
Inventam povesti de “adormit ” cu fetite pe nume Diana sau inlocuim numele din cantecele. Hai , sari in cufar! Si ma trage de mana, inchizand capacul. In fata imi apare o alta lume, colorata, luminoasa, animata, vesela si primitoare. Note muzicale imi incanta auzul. Cineva ma bate usor pe umar. Un ursulet galben si rotofei imi intinde un borcanel de miere. Poftim! Vrei si tu? ma intreaba cu degetul in gura.

Echipa Lecturi Urbane sprijina campania “Imbratisam lectura”- editia junior. Astfel, participam si noi cu drag la concursul “Cum am descoperit povestile” pentru a castiga premiul “Cel mai darnic blogger” (in cazul nostru, “Cea mai darnica echipa”) si oferim tricoul pictat “10 pentru primul meu calculator”- Alexandrei.

Cea mai frumoasa si originala poveste despre copii si cartile lor, despre cum cel mic a descoperit lumea povestilor, descrierea personajelor indragite sau a povestii care l-a fascinat cel mai tare, va fi premiata de Libraria Humanitas Iasi din Centrul Comercial Felicia si Edukid. Tot in cadrul campaniei, copiii vor fi incurajati sa isi puna la contributie creativitatea si talentul, astfel ne pot trimite desenele cu personajele indragite pe adresa: contact[at]edukid.ro. Desenele cu personajele de poveste ingragite si raspunsul la concursul vor fi publicate pe blogul edukid.ro.

3 thoughts on “Noi imbratisam lectura”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata. Required fields are marked *