Recomandari de lectura: “Secretele parintelui deplin”

Dragi parinti, de astazi incepem seria “Recomandari de lectura” si vom citi alaturi de voi carti despre educatia, psihologia si comportamentul copiilor, despre jucarii si despre educatia prin joc.

Pentru inceput: “Secretele parintelui deplin” de Nancy L. Van Pelt

O îmbinare de trei sentimente

Trei sentimente pe care copilul le socoteşte semnificative îi afectează înţelegerea valorii de sine: unicitatea, apartenenţa şi simţământul că este iubit. Aceste trei sentimente îmbinate asigură stabilitatea şi susţin structura părerii de sine. Dacă unul dintre aceste trei aspecte este slab, indiferent care ar fi acela, dezvoltarea părerii despre sine va fi slăbită în aceeaşi măsură.

1. Unicitatea: Fiecare persoană este unică, iar unicitatea unui copil merită respect. Copiii nu sunt niciodată “traşi la xerox”. Indiferent că ai doi sau cincisprezece copii, fiecare va avea individualitatea lui. Fiecare copil trebuie să recunoască faptul că este unic şi că poate aduce o contribuţie în familie pe care nimeni altcineva nu o poate aduce. Această unicitate constă în faptul că e cel mai mare sau cel mai mic, ori printr-un talent sau capacitate deosebită. Îmi face plăcere să-mi amintesc de caracteristicile specifice fiecăruia dintre copiii noştri, prin care îşi făceau partea în familie. Carlene era organizatoarea şi persoana creativă. Rodney avea rezultate bune la şcoală şi câştiga cele mai înalte distincţii. Mark era foarte bun la sport şi la lucrul cu copiii mici.

(…)

2. Apartenenţa. Un copil poate să îşi dea seama dacă mami şi tati se bucură când el e prin preajmă. El simte dacă “aparţine familiei”.

Toţi avem o nevoie fundamentală de “a fi parte din” sau de a fi “într-un” grup. Nici copilul nu este altfel. El are nevoie să trăiască un simţământ de “noi” în familia lui. Un asemenea simţământ îşi pune bazele în copilărie. Pe măsură ce părinţii îi poartă de grijă bebeluşului aşa cum trebuie, când îl îmbrăţişează cu iubire, copilul îşi dezvoltă o sensibilitate pentru dragoste. În curând el are o anumită încredere în oameni. La aceste începuturi fragile se pun bazele viitoarelor relaţii cu oamenii.

3. Simţământul că este iubit. Iubirea este definită aici ca preţuire a copilului, ca purtare de grijă delicată. Aceasta înseamnă că băiatul îţi va rămâne deosebit şi drag chiar dacă nu eşti de acord cu tot ceea ce face.

Copiii noştri au nevoie de dragoste, lucru pe care îl ştim cu toţii, dar mulţi dintre noi cred că ei ştiu că îi iubim. Pe de o parte, numeroşi copii se simt neiubiţi chiar dacă părinţii ţin mult la ei. Pe de altă parte, unii copii nu aud niciodată cuvintele “Te iubesc!”, şi totuşi simt că sunt foarte iubiţi.

(…)

Un lucru foarte important: iubeşte-ţi copilul pentru că este al tău! Trebuie să-l iubeşti pe micul Johnny nu pentru că se poartă frumos acum, nici pentru că are note bune la şcoală, nici pentru că e bun la sport, nici pentru că este ascultător, ci pentru că este al tău. Îl iubeşti pentru că el este Johnny. Nu este altă siguranţă în lume care să se poată compara cu acest fel de iubire. Când îţi iubeşti copilul în acest fel, el va simţi că aparţine cuiva, că este nevoie de el şi că este respectat, iar aceste sentimente interioare de siguranţă îl vor ajuta să devină o persoană serioasă şi matură.

“Secretele părintelui deplin” / “The compleat parent” – Nancy L. Van Pelt, Editura “Viaţă şi sănătate”, Bucureşti, 2009

Pe voi ce carti v-au ajutat in meseria de parinte?