Cum putem să setăm limite și să ne asigurăm că suntem ascultați?

De câte ori ai setat niște limite și copiii tăi te-au ignorat? Ai încercat să țipi la ei, să îi pedepsești și tot nu ai reuțit să îi faci să te asculte. Ei bine, avem niște sfaturi pentru părinții în aceste situații.
Atunci când se simt înțeleși majoritatea copiilor sunt dispuși să facă ce îi rogi, chiar dacă nu le place ce îi întrebi. De aceea atunci când setezi niște limite ele vor fi respectate atunci când le arăți copiilor că empatizezi cu ei.  Acest lucru poate fi obținut în 3 pași:

  1. Setează limitele
  2. Empatizează și încearcă să înțelegi de ce copilul tău se comportă așa.
  3. Spune-i copilului ce îi este permis să facă, nu invers.

Dar ce faci atunci când încerci să îi explici de ce nu e corect și copilul tău de ignoră? E dificil să fii empatic atunci. Acesta e momentul în care majoritatea dintre noi încep să țipe sau să le oferim diverse recompese dacă ne ascultă. În loc să facem asta, poți să incerci să:

  1. Să te asiguri că limita ta este rezonabilă. Uneori cănd ne ascultăm copiii aflăm ceva ce ne face să ne reevaluăm limita. De exemplu, dacă fiul sau fiica ta nu vrea să te țină de mână când treceți strada, vorbește cu el/ea despre asta. Poate e pregatit/ă să treacă strada fără să te țină de mâna? Poate ar prefera să te țină de geantă în loc de mână ca să simtă că are puțin mai multă autonomie.
  1. Dacă limita e esențială pentru tine, insistă. Dacă îi dai copilului tău o prajitură astăzi când mergeți la magazin, desigur că o să-și dorească una și data viitoare. E treaba lor să testeze limitele – cum altfel ar ști altfel care sunt aceste limite? Dacă ești de la bun început explicit cu ce înseamnă limita, copilul tău are posibilitatea să încerce să negocieze cu tine, să plângă sau să amenințe că nu te ascultă, dar într-un final o va accepta.
  1. Conectează-te cu el/ea înainte să îl/o corectezi. Nu încerca să dai instrucționi sau să ceri ceva din colțul opus al camerei. Apropie-te. Atinge-i brațul, vorbește-i puțin pentru a te conecta și empatiza cu ea/el și apoi setează o limită. Pare distractiv ce faci, dar mi-e teama că dacă te joci așa în casă ai putea să spargi ceva. 
  1. Spune-o o dată. Dacă tot te repeți, îți antrenezi copilul să te ignore până când începi să vorbești mai tare. Dacă nu răspunde la prima cerere, nu ai reușit să te conectezi cu el. Îți recomandăm să încerci sfatul de la punctul 3 și să te uiți în ochii lui/ei. Nu uita, copiii își doresc să se conecteze cu părinți calzi care încearcă să stabilească o legătură cu ei. Dacă ești în  război cu ei, se vor preface că nu te aud.

 

Cum să ne protejăm copiii de bullying

Ce este bullying-ul?

Bullying

Bullying-ul este un act comportamental repetat, îndreptat spre rănirea fizică sau mentală a unei persoane. De obicei, persoana care face bullying-ul încearcă să-și impună supremația asupra altora.  Din păcate, bullying-ul este din ce în ce mai present în școli. Toți copiii au liderul clasei, au un coleg față de care sunt intimidați.

Părinții, personalul școlii și alți adulți îngrijitori au un rol important în prevenirea bullying-ului.

Ce puteți să faceți pentru a preveni bullying-ul?

  • Ajutați copiii să înțeleagă intimidarea. Discutați despre ce este bullying-ul și cum să se impună împotrivă lui într-un mod sigur. Explicați-le că intimidarea copiilor este inacceptabila. Asigurați-vă că știu la cine să apeleze când au nevoie de ajutor.
  • Discutați cu copiii. Întreabați-I constant ce mai fac. Ascultați-i. Cunoaștețile prietenii, întrebații de școală și de pasiunile și interesele lor.
  • Încurajați copiii să facă ceea ce iubesc. Activitățile speciale, interesele și hobby-urile sporesc încrederea, în sine ajuta copiii să-și facă prieteni și îi protejează de comportamentul agresiv.
  • Inspirați-le modelul de a trata pe alții cu bunătate și respect.
  • Încurajați-i pe copii să vorbească cu un adult de încredere dacă sunt hărțuiți sau văd că alții sunt hărțuiți. Adulții pot oferi confort, asistență și consiliere, chiar dacă nu pot rezolva problema direct. Încurajați-l pe copil să raporteze bullying-ul dacă se întâmplă.
  • Discutați despre cum să se comporte cu copiii care îi deranjează. Oferiți-le sfaturi, cum ar fi să folosească simțul umorului în aceste momente și să îi spună agresorului să se oprească direct și cu încredere. Discutați despre ce trebuie să facă dacă aceste acțiuni nu funcționează, cum ar fi plecarea.
  • Vorbiți despre strategii pentru a rămâne în siguranță, cum ar fi să stea lângă adulți sau grupuri de alți copii.
  • Îndemnați-i să îi ajute pe copiii care sunt hărțuiți, manifestând bunătate sau ajutor.

Copiii voștri au fost vreodată victima bullying-ului? Ce măsuri ați luat alături de școală pentru a îi ajuta?