Rolul parintilor in alegerea profesiei copiilor

Sunt copii care inca de la 13-14 ani si-au fixat deja reperele profesiei pe care o vor avea mai tarziu asa cum exista tineri care, desi sunt in ultimele clase de liceu, inca mai oscileaza, mai cauta, sunt nehotarati in alegerea viitoarei profesii sau meserii.



Un rol esential in alegerea viitoarei profesii pe care o va practica mai tarziu copilul de azi il au familia si scoala. Parintii, cei dintai educatori ai copilului, au, insa, rolul decisiv si poate misiunea cea mai grea.

Pornind de la realitatea evidenta ca ei ii intretin, unii parinti impun copilului lor sa faca o anumita facultate, sa se orienteze spre o profesie impusa, fara sa se gandeasca daca fiul sau fiica are aptitudinile si calitatile necesare pentru ceea ce ar dori ei sa faca. Sau, si mai rau, ii obliga sa imbratiseze aceeasi profesie pe care o au ei, de parca profesia ar fi un bun material pe care vor sa-l lase ca mostenire.

Alti parinti, numai din orgoliu, pentru a demonstra ei nu stiu cui ori pentru a rupe gura targului, isi obliga copilul sa faca o facultate, oricare, pentru ei nu conteaza decat diploma de la sfarsitul cursurilor ca sa aiba ce arata si cu ce se lauda.

De aceea, s-a ajuns sa existe medici carora sa nu le placa ceea ce fac, avocati fara clienti sau la catedra, profesori nedaruiti, fara tragere de inima pentru copii si scoala.

Dialogul parinte – copil este esential. Copilul trebuie lasat sa-si exprime dorinta pentru ceea ce vrea sa faca mai tarziu. Adesea, copilul stie mai bine decat parintele ce poate, cat poate si pana unde vrea sa ajunga.

Parintele trebuie sa aiba rabdarea necesara sa-l asculte, sa-l indrume, sa-l incurajeze, sa-l sustina chiar daca nu este de acord cu dorinta copilului, sa-i arate, daca poate, care sunt avantajele si dezavantajele viitoarei profesii. Sa mearga cu el si sa il incurajeze sa mearga la diferite programe educationale si sa vorbeasca cu un consilier de cariera.

Un parinte care-si cunoaste bine copilul, va trece cu usurinta peste visele si orgoliile personale si se va lasa convins de argumentele copilului sau in ceea ce priveste profesia spre care aspira.

Nu trebuie ignorata vointa copilului pentru ca profesia pe care si-o va alege e pentru toata viata, nu pentru o perioada limitata de timp, si vai de omul care se trezeste de dimineata, cand suna ceasul, si porneste spre un loc de munca unde se plictiseste, nu-i place ce face si nu are nici o satisfactie, nici o implinire. Daca copilul nu munceste cu drag, nu va reusi sa fie de succes.

Acum, in 2018, mediul economic si piata muncii sunt complet diferite de cum erau acum 30 de ani, pe vremea cand parintii isi alegeau meseria. Copiii, crescuti in epoca internetului, sunt probabil mult mai bine informati despre meseriile de acum si meseriile viitorului.
Alti parinti cred ca un om este implinit doar daca face o facultate si nici nu vor sa auda de o scoala de meserii, desi copilul inspre asemenea scoala s-ar indrepta. Parintii ar trebui sa stie ca orice meserie, facuta cu pasiune, cu daruire, poate deveni o arta si poate aduce satisfactii foarte mari.

Nu-i o rusine, asa cum cred multi dintre ei, sa fii coafeza, bucatar, mecanic auto sau tamplar. Daca pentru copil exista chemare spre una din aceste meserii ori alta, ca sunt foarte multe, atunci trebuie incurajat, sustinut, nu numai material, si orientat spre scoala care sa-l ajute sa devina ceea ce-si doreste.

In mainile unui pasionat, orice meserie poate deveni o arta care sa ofere satisfactii infinit mai mari decat o diploma care, la urma urmei, poate sa nu ofere nimic decat dezamagiri. Pasiunea ingemanata cu profesia poate face, adesea, minuni.

Surse: ziare.ro