Educatia continua si in vacanta!

Vacanta de vara este lunga si copii fac o pauza de la invatat si de la un program fix. Ei au nevoie de stimulare si de exersare continua, pentru ca pe finalul vacantei sa le fie mai usor sa reia activitatea scolara.

Va propunem idei care ii vor incanta pe micutii vostri, care, sa fim sinceri, nu prea au chef sa deschida caietele si cartile. Si ii intelegem! Ei vor sa se joace si asa e si normal. Solutia pe care vi-o propunem noi sunt jucariile educative. Pentru ca atunci cand se joaca, strengarii vostri pot si invata in acelasi timp.

Iti oferim cateva sugestii de jucarii care ii vor ajuta pe copii sa reactiveze informatiile invatate in timpul anului scolar si sa isi foloseasca la maximum abilitatile dobandite.

Jucarii educative logice:

Creionul fermecat - Alfabetul si numereleNumereleToy Story 4 in 1

Jucarii educative lingvistice:

Alfabetar cu tabla magneticaLectron-Sa invatam limba englezaJoc Educational 10in1

Jucarii educative stiintifice:

Bio-Clock Set creatie Planetariu ClementoniCreste un Triops

Jucarii educative creative:

Set Colorat Pantof de PortelanPrimul meu pachet BeadosRoata Olarului

Recomandari de lectura: “Cele 100 de reguli ale educarii copilului”

Dragi parinti, cartea de week-end pe care vi-o recomandam este scrisa de Richard Templar, autor al bestsellerului international “Cele 100 de reguli ale vietii”. Este o carte incantatoare, care patrunde in cele mai sincere dileme ale meseriei de parinte. O lectura care iti da forta, te face sa zambesti si iti da de gandit. Noi am spicuit doar cateva idei din ea si vi-o recomandam cu caldura.

Nimic nu te poate pregăti pentru a fi părinte. Când devi părinte îţi sunt testate rezistenţa, nervii, emoţiile şi uneori chiar sănătatea mintală. Începi să te frămânţi în legătură cu schimbarea scutecului sau cu modul în care să-i faci baie bebeluşului fără a-l îneca şi, nu după mult timp, descoperi că acestea sînt cele mai mici provocări cărora trebuie să le faci faţă. Şi tocmai când te gândeşti că ai reuşit să treci cu bine peste o perioadă a copilăriei, copii cresc puţin şi scenariul e cu totul altul. Primii paşi, şcoala, prietenul sau prietena, şcoala de şoferi – nu se termină niciodată. Din fericire, recompensele sunt uriaşe – distracţia, îmbrăţişările, apropierea. Chiar mulţumirile, dacă eşti foarte norocos. Şi bineînţeles, plăcerea de-ai vedea devenind genul de persoană de care poţi fi mândru.

De-a lungul drumului, cu siguranţă vor fi din belşug frustrări, angoasă, confuzie şi introspecţie pentru a găsi lucrurile potrivite pe care să le spui sau să le faci şi care să-l conducă pe copilul tău pe calea devenirii unui adult fericit şi echilibrat. Despre asta este vorba în această carte.

Poteca pe care păşeşti acum este bine bătătorită – milioane de oameni au fost părinţi înaintea ta şi, prin încercări şi greşeli, unii dintre ei au realizat lucruri care ar putea să-ţi fie utile ţie acum. (…)

100 de Reguli par a fi cam multe la o primă privire. Dar gândeşte-te că şi 18 ani e un timp destul de îndelungat. Trebuie să treci cu copiii tăi prin scâncete, scutece, primii paşi, primele cuvinte, citit-scris-socotit, şcoală, prieteni, sex şi droguri şi rock`n`roll. De fapt, 100 de Reguli nu sunt deloc multe. În această carte vei găsi principii pe care le poţi adapta pentru a se potrivi ţie şi copiilor tăi.

Din cuprins:

Regula 1: Relaxează-te – toţi părinţii excelenţi pe care îi ştiu au un lucru-cheie în comun: sunt relaxaţi. Această regulă devine din ce în ce mai uşoară cu timpul. La sfârşitul zilei puneţi-vă picioarele pe masă, goliţi-vă mintea şi spune-ţi-vă: „Ce naiba… sunt toţi în viaţă, aşa că se pare că ceva tot am făcut bine.”

Regula 2: Nimeni nu e perfect – bineînţeles, nu înseamnă că ai scăpat cu asta şi nu mai trebuie să-ţi îmbunătăţeşti calităţile de părinte. Oricum, asta ar face tot restul cărţii inutil. Înseamnă doar că nu trebuie să te învinovăţeşti prea tare dacă laşi un pic mai jos standardele pe care ţi le-ai fixat.

Regula 3: Conştientizează lucrurile la care eşti bun – poate eşti varză la fotbal, dar faci cele mai bune prăjituri şi citeşti în cel mai interesant mod poveştile de seară. E important să ştii la ce eşti bun şi să ai încredere în propriile tale puncte forte.

Regula 4: Orice regulă poate fi încălcată când şi când – după cum amândoi ştim, singura opţiune rezonabilă este să te laşi dus de val.

Regula 5: Nu încerca să faci totul

….

Regula 11: Iubirea nu e suficientă

….

Regula 21: Lasă-i să se descurce singuri

….

Regula 50: Nu încerca să ai un copil perfect

….

Regula 74: Nu te uita sub saltea

….

Regula 88: Faptele tale vorbesc mai tare decât orice cuvinte

….

Regula 100: Odată părinte, pentru totdeauna părinte

“Cele 100 de reguli ale educarii copilului”, Richard Templar, Rentrop&Straton, Bucuresti, 2010

Lectura placuta!

Recomandari de lectura: “Secretele parintelui deplin”

Dragi parinti, de astazi incepem seria “Recomandari de lectura” si vom citi alaturi de voi carti despre educatia, psihologia si comportamentul copiilor, despre jucarii si despre educatia prin joc.

Pentru inceput: “Secretele parintelui deplin” de Nancy L. Van Pelt

O îmbinare de trei sentimente

Trei sentimente pe care copilul le socoteşte semnificative îi afectează înţelegerea valorii de sine: unicitatea, apartenenţa şi simţământul că este iubit. Aceste trei sentimente îmbinate asigură stabilitatea şi susţin structura părerii de sine. Dacă unul dintre aceste trei aspecte este slab, indiferent care ar fi acela, dezvoltarea părerii despre sine va fi slăbită în aceeaşi măsură.

1. Unicitatea: Fiecare persoană este unică, iar unicitatea unui copil merită respect. Copiii nu sunt niciodată “traşi la xerox”. Indiferent că ai doi sau cincisprezece copii, fiecare va avea individualitatea lui. Fiecare copil trebuie să recunoască faptul că este unic şi că poate aduce o contribuţie în familie pe care nimeni altcineva nu o poate aduce. Această unicitate constă în faptul că e cel mai mare sau cel mai mic, ori printr-un talent sau capacitate deosebită. Îmi face plăcere să-mi amintesc de caracteristicile specifice fiecăruia dintre copiii noştri, prin care îşi făceau partea în familie. Carlene era organizatoarea şi persoana creativă. Rodney avea rezultate bune la şcoală şi câştiga cele mai înalte distincţii. Mark era foarte bun la sport şi la lucrul cu copiii mici.

(…)

2. Apartenenţa. Un copil poate să îşi dea seama dacă mami şi tati se bucură când el e prin preajmă. El simte dacă “aparţine familiei”.

Toţi avem o nevoie fundamentală de “a fi parte din” sau de a fi “într-un” grup. Nici copilul nu este altfel. El are nevoie să trăiască un simţământ de “noi” în familia lui. Un asemenea simţământ îşi pune bazele în copilărie. Pe măsură ce părinţii îi poartă de grijă bebeluşului aşa cum trebuie, când îl îmbrăţişează cu iubire, copilul îşi dezvoltă o sensibilitate pentru dragoste. În curând el are o anumită încredere în oameni. La aceste începuturi fragile se pun bazele viitoarelor relaţii cu oamenii.

3. Simţământul că este iubit. Iubirea este definită aici ca preţuire a copilului, ca purtare de grijă delicată. Aceasta înseamnă că băiatul îţi va rămâne deosebit şi drag chiar dacă nu eşti de acord cu tot ceea ce face.

Copiii noştri au nevoie de dragoste, lucru pe care îl ştim cu toţii, dar mulţi dintre noi cred că ei ştiu că îi iubim. Pe de o parte, numeroşi copii se simt neiubiţi chiar dacă părinţii ţin mult la ei. Pe de altă parte, unii copii nu aud niciodată cuvintele “Te iubesc!”, şi totuşi simt că sunt foarte iubiţi.

(…)

Un lucru foarte important: iubeşte-ţi copilul pentru că este al tău! Trebuie să-l iubeşti pe micul Johnny nu pentru că se poartă frumos acum, nici pentru că are note bune la şcoală, nici pentru că e bun la sport, nici pentru că este ascultător, ci pentru că este al tău. Îl iubeşti pentru că el este Johnny. Nu este altă siguranţă în lume care să se poată compara cu acest fel de iubire. Când îţi iubeşti copilul în acest fel, el va simţi că aparţine cuiva, că este nevoie de el şi că este respectat, iar aceste sentimente interioare de siguranţă îl vor ajuta să devină o persoană serioasă şi matură.

“Secretele părintelui deplin” / “The compleat parent” – Nancy L. Van Pelt, Editura “Viaţă şi sănătate”, Bucureşti, 2009

Pe voi ce carti v-au ajutat in meseria de parinte?